m-am cam pierdut prin atatea ganduri zilele astea. serile nu s-au incheiat deloc cum obisnuiau alta data. n-am fost ca alta data ( eu , noi ...) si, hotarata sa'mi consum ultima picatura de tristete inghit sec toata amaraciune de zile urate, si'mi pun paharu plin plin cu ceva mai bun.

ti-am fugit din brate asta seara... si'mi pare atata de rau. din nou, m-am folosit de tot felul de ghidusii astfel incat sa obtin ceva ce sincer, sincer, n-as fi vrut. cum sa vrea sa plec cand tu stii prea bine ca timpu petrecut langa tine deja nu mai e timp... deci daca tot sunt in stand by cand te am alaturi, de ce sa nu fiu mereu asa?da-ti seama ca esti asa un refugiu pentru mine si oricat, oricat de greu de inteles as fi , am nevoie sa ma ascund in tine. am nevoie sa te tin drept protectie fata de toate lucrurile de care mi-e asa de frica, si mai am nevoie de un lucru. sa stiu ca esti un protector din cei ce niciodata nu isi tradeaza refugiatul