„Nici nu ştiu …
nici să mă ridic din pat nu vreau. Obosesc doar uitându-mă la oameni. Ce să mai
spun de a trăi cu ei ? Mă termină. Cele două-trei maşini care trec rareori pe
strada mea … parcă mă calcă pe inimă. Ele ori vin , ori pleacă. Dacă vin , o să
mă doară. Dacă pleacă, înseamnă că mă doare deja. În cinci minute, în gara
părăsită din apropierea blocului mei , o să
ajungă singurul tren care trece , tot rareori, pe lângă urechile mele.
Atunci deschid eu geamul. Singura oară pe zi. Încremenesc suită pe pervaz.
Cinci minute şi mă arunc …
Înapoi în gândurile mele.”
Monologul de aseară, de alaltăseară si de
astă seară. Minune pe două picioare , cu ochi mari si plini de liră , m-aşez
lângă tine şi nu te recunosc. Am ajuns să trec pe lângă tine speriat c-ai putea
, cu privirea, să mă termini. Tocmai pe mine , de acum nemuritor.
Fac totul în aşa fel încât să te îndrăgosteşti din nou de viaţă. M-am
sfătuit cu ea. Spune că nu ştie de ce , dar de la o vreme nu o mai cauţi. Te-ai
mutat în liniştea unor gânduri zgomotoase. Da, tocmai … Atât eşti de bolnavă.
Deschid eu geamul pentru tine, dimineaţa . Deşi ştiu că nu-ţi place. Când raze
de soare îşi gâdilă talpa , te ridici scandalizată şi-l închizi , de parcă ai
comite un păcat. Ţi-am mai spus de atâtea ori. Geamul e al camerei, nu al
sufletului tău.
De aici de unde stau eu îţi văd
perfect goliciunea. Eşti atât de robotică încât , dacă te-ai lovi , şi te-ar
durea, nu te-ar durea. Ieri ai plâns , dar eu de sus ţi-am strâns lacrimile
lacrimile şi te-am udat, floare albastră. Te-am udat cu ceea ce simţi acum. Ce
simţi ?
„ Am lenevit puţin dar…
uite. Simt că aş putea să fac asta. Stagnarea mă plictiseşte. „
Te-ai ridicat şi ţi-ai făcut patul.
Te-ai regăsit şi ţi-ai făcut zâmbetul. Eşti fantastică. Cu părul pe umeri şi
viaţa în ochi. Bine ai revenit! Să ştii că, de aici de sus , eşti şi mai
frumoasă.
„ Mi-am băut ceaiul fără
vreun gest care să-mi dăuneze. Amintirile de orice fel, acum , sunt grele. Mai
grele chiar ca statul aici. „
Ştiu că am plecat în grabă şi poţi spune că
am lăsat multe lucruri neterminate. Se poate să fie adevărat. Chiar şi aşa,
termină-le tu pentru mine, te-am rugat îngereşte.
Dacă eu am murit nu trebuie să
mori şi tu. Ţi-am lăsat un bilet pe frigider.
„ Am găsit astăzi
biletul. – Trăieşte tu şi pentru mine. –
Încep de azi, îţi promit pământeşte .
