Dacă s-a deschis ușa

Intră. Atenție la toate lucrurile care sunt întinse pe jos, nu le călca, nu da peste ele. La un moment dat va fi curățenie, însă întâi vreau să te poftesc înăuntru.
Apreciez că te-ai descălțat la intrare, ai grijă să nu calci în  urmele de noroi pe care le-au lăsat musafiri anteriori, care au decis să intre cu pantofii în picioare. Nu e nimic. O să dau cu mopul, însă întâi vreau să îți prezint puțin pe aici.

Te simți ca acasă? E bine?
 Văd că îmi iei toate cărțile la mână și te uiti prin ele ca și când aș fi ușor de citit. Acum te-ai blocat în oglindă și te tot uiți. Nu te-ai mai reflectat așa și-n oglinda altcuiva?

Să știi că dacă deschizi dulapul, o să cadă toate pe tine. Mai bine lasă-mi timp să fac ordine. Știu că o să mă încurce toată zarva aia, o să vreau să mă îmbrac frumos pentru tine  și n-am să pot de haos ce e în dulap, dar dacă îmi dai niște timp, fac curățenie și mă fac și  frumoasă.

Te-ai așezat în pat și ai luat în brațe perna. Și se mulează toată după mâinile tale și ți s-a fixat în gât și spre ureche, parcă îți zice o poveste. Ce frumoși sunteți.

Te-am învelit și te las acolo. Nu vreau să deranjez. Dacă tot s-a deschis ușa, fă-te comod, simte-te bine. Stai cât mai mult.

Te-aș lua în brațe înc-o dată

Acum că-i seară tac și eu.
Stau gol de haine și de vorbe,
Cu mintea doar de tine îmbrăcată,
Te-aș lua în brațe înc-o dată

Trag draperia să nu fiu văzut.
Închid cu forța ochii din afară,
Privirea mea spre ușă e plecată,
Te-aș lua în brațe înc-o dată.

Hai să te aud, hai să te văd.
Fac loc în mine pentru tine,
 Și dacă tot e ziua terminată,
Te-as lua în brațe înc-o dată.

Fii-mi pat și pătură și pernă.
Sau fii tu somnul ce mă odihnește,
Fii întunericul din cameră
Și toată lumina ce-n mine strălucește.
Fii totul sau de fapt știi ce?
Fii puțin tăcută și urmărește

Cum sunt de agitat de când ești tu plecată...
Te-aș lua în brațe înc-o dată.

Cred c-o chema furtună

Cred c-o chema furtună și niciodată nu avea ochii mai liniștiți ca atunci când era agitată. Și niciodată mai goi ca atunci când era liniștită.
Cred c-o chema furtună și aveam impresia că norii cei mai bogați de ploaie s-ar fi repezit imediat dacă ar fi văzut-o măcar o dată zâmbind.
Cred c-o chema furtună și ori de câte ori stăteai la ea în brațe toate ramurile trupului îți vibrau, și-ti cădeau și frunze, dar tot ea te făcea să crești.
Poate o chema furtună, că nu ne sincronizam niciodată și mă prindea mereu nepregătit, mă ploua, mă certa și mi-era cam frig după.
Poate o chema furtună, că venea neanunțată și tuna și fulgera în cameră de frumoasă ce era și de mult ce ne iubeam.
O chema furtună și ai fi nebun să crezi că o umbrelă te putea salva.
O chema furtună și chiar dacă te speria, stăteai la geam să vezi cum se aprinde și se agită, ca oricum trece și vă faceți soare.
O chema furtună și eu iubeam să stau în ploaie.