In seara de inceput de decembrie in care am avut impresia c-a nins, am sunat la cealalta casa a mea sa anunt ca vin cu colindatul ! M-am imbracat vijelios, cu cel mai mare zambet si-n cea mai frumoasa nepoata. Pe drum n-am mers, am topait, si-am salutat cu inima orice cunostinta. Nu mi-a fost frig, caci ma-ncalzea deja locul in care urma sa ajung. Ochelarii-n care urma sa-mi aranjez parul ciufulit, stiam ca ma asteapta. Totul ma astepta.
"Tataie, ai mai venit pe la noi?"
DAAAA, tataie, am venit. Am venit pentru ca stiu ca-n casa dumitale ma fac cat se poate de mica, asa cum stiu ca pragul tau mi-a simtit pasii de-nceput de viata. Am venit pentru ca-ti duc dorul si pentru ca nu mai am jucarii acasa. Nici la tine nu mai sunt, dar in casa dumitale nici n-am nevoie de ele ca sa ma simt ca atunci cand ... cand dormeam cu mainile peste tine iar tu, desi treaz, ma lasai sa-mi traiesc copilaria.
Vin sa-ti ascult povestile, vin sa aflu ce-ar fi fost daca, daca si daca . Pentru ca vremurile acelea au fost asa si acum sunt asa, iar oamenii merg pe acolo cand trebuie sa mearga pe dincolo. Vin sa vad cu tine stirile pe care acasa le-as ignora, vin sa ne uitam la sport si sa te intreb clasamente, chiar daca poate nici macar nu stiu ce tara-i aia care joaca.
Vin acolo si nu vin destul. Trec zi de zi prin fata blocului unde stateam singura si fericita, acum multi ani, facand sarmalute din noroi (vecinii ma iubeau si se scaldau in ochii mei). Trec si simt ca anii n-au fost prea prietenosi, ca scarile nu mai sunt la fel de mari pentru mine. Acum ca le pot urca singura, stau si ma intreb, nu cumva ar trebui sa le urc mai des ?
In seara asta am venit si ti-am stat alaturi la depanat amintiri. Cel mai mult mi-am dorit sa pot sa mai adorm odata acolo si sa ma trezesc de trei spre cinci spre sapte ani, cu multe jucarii, dar cu si mai multe amintiri de facut, cu putin vazut de mama, dar cu mult vazut de voi, cu par scurt dar cu inimioara mare.
Ti-am dat la plecare pupicul pe care altadata-l daruiam urcata pe 2-3 scaune. Ti-am promis ca de fiecare data c-am sa mai vin, dar ca niciodata vreau sa mai vin! M-ai condus la usa si ai stat sa ma vezi cum cobor scarile pe care mi-am rupt candva ciorapei, sandale, blugi, dar niciodata nu mi-am rupt fericirea.
In drum spre casa mi-a zdranganit in trup sufletul si-n buzunare marunteii pe care tu ii strangi pentr mine si pe care eu ii iau ca sa te am cu mine acasa.
Acasa... mama m-a simtit mai mica, dar ma stie mare. M-a sarutat pe crestet cand mancam biscuiti cu lapte si m-a privit in ochi cand beam impreuna vinul fiert cu care m-a rasfatat in, poate, cea mai frumoasa seara de decembrie.
" Ce faci, tataie? Esti acasa? Ce bine, hai ca vin sa te vad!"
" Vino tataie, eu te astept."
Iar eu iti multumesc pentru asta ! :)
