N-ai intelege de ce-mi ies ghimpi din piele cand te aud zbarlindu-te povestind despre dragoste, mai ales despre dragostea mea.Te-ai calificat in arta blamatului , si excelezi in ea la fel de tare cum excelezi in frant inimi. Ai frant multe pana acum, incepand chiar cu a ta. Acum, dorind din cine stie ce motiv sa o repari, cu cel mai ieftin lipici , reciti pe tonuri seci o poezie cu ton nostalgic ,sub acoperamand nervos , celor ce se cauta, se gasesc si se iubesc.Cum as putea crede ca-mi intelegi iubirea? Tu, ce te regasesti pe liste, uitate in buzunare de blugi tociti ,ale celor ce iubesc viata.
N-ai putea sa crezi ce bantuie pe calea unui suflet ce iubeste. Te-ai incantat de frumusetea unei grandori pe care ti-o prezinta oglinda deformatoare a circului in care dai din gura doar pentru aplauze.
APLAUZE! Pentru cat de gol ti-e drumul si pentru cat de mult te straduiesti sa-ti arati rostul in lumea asta. Pentru toate sufletele care ti-au trecut prin pat si te-au facut sa razi de dimineata de putin ce le mai tii minte numele. Pentru singuratatea ta fardata, pentru curva ta de viata, pe care o pasezi de aici pana acolo, fara s-o oferi, de fapt, nimanui.
Apaluze pentru toti aceia ca tine! Sunteti, pentru mine, niste eroi(de neurmat). N-as avea puterea sa duc o viata ca a voastra.
