luni, 28 iunie 2010

Inteligenta miscarea ta, decizia ta de a pleca din camera, lasandu-ma singura, oarecum. Eram bine insotita de vinovatia ce ma chinuia secunda dupa secunda, cand constatam ca e un sentiment care chiar mi se potriveste.
Te rog... iarta-mi copilariile si felul absurd de a iubi tot ce tine de tine. Si iarta'ma si pentru ca mi-am gasit un loc atat de bun langa tine. Uita tot ce ai gresit, pentru ca eu sigur nu'mi aduc aminte intelesul cuvantului greseala cand ma gandesc la tine. Fugi de vinovatie , oricat de mult s-ar tine dupa tine ...Si inca ceva, uita maine ca ma iubesti , o sa iti aduc eu aminte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu