Credeam ca…

Era pe strada asteptand in disperare o masina sa ajunga langa ea. Statea acolo si se uita in stanga si in dreapta , la tot ce misuna, percepand orice ca pe un punct, un semn, orice altceva decat ce era cu adevarat. Afara era mult plans si se adunasera deja balti si balti si balti de lacrimi pe care le eviti doar daca vrei si’n care calci pentru ca vrei. Se tot uita la ceas si isi zicea in gand “inca un minut”. Se gandea ca probabil tu o sa fii acolo imediat , fara pic de intarziere asa cum s-a obisnuit de mult… si apoi e plans mult afara … de ce sa stea singura?
S’a uitat ea la ceas in continuu. situatia se schimbase . ar fi dorit sa treaca timpu mai repede, sa plece mai repede ca apoi sa’ti reproseze ca ai lasat-o singura .[a mai stat niste minute,te iubea prea tare] . si a plecat tarandu’si picioarele cu o intentie rautacioasa de a calca in fiecare balta posibila, fiecare . se simtea abandonata, trista, buna de nimic . dar n’ai aparut, si s’a simtit asa pana cand…
Credeam ca o sa faci sa nu mai planga afara …