Obiceiul prost ( ?! ) de-a privi in jos atunci cand merg m-a adus fata in fata cu realitatea actuala : am devenit un patruped, ce zoreste in fiecare seara spre casa, pe ploaie , pe intuneric. Am mers asa de ceva vreme, pare-mi-se ca m-am prea obisnuit. n-am grabit nicicand pasul, am profitat de orice milimetru de drum, mers in 4 , 4 picioare.
sunt momente cand, aiurita fiind, vad doar doua. silly me! misc capul alarmata dintr-o parte-n alta, si revin la realitate . care realitate? a da , cele 4 picioare cu care merg in fiecare seara spre casa. s-ar zice ca sunt lenesa, dat fiind faptul ca restul in jur se tin pe 2 , eu pe 4.
nu, nu sunt singurul patruped grabit , am mai vazut cativa. sper sa fie cat mai multi ,asa incat sa formam o comunitate.
Am (devenit) = eu si cineva-ul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu