Scuză-mă

Să zicem că oamenii ar fi teritorii. Un om ca spațiu deschis. De fiecare dată când cunoști un om ți se dezvăluie, de fapt, un teritoriu nou. Și ca-n multe situații, totul devine o chestiune de alegere personală. Ce faci? Cercetezi sau cucerești? Lași locul să continue să existe în autonomia si unicitatea lui, sau ți-l însușești și îl schimbi după chipul și asemănarea ta?

Poate că acest teritoriu se prezintă ospitalier și te lasă puțin să poposești. Și totul se transformă într-o provocare contra cronometru. Căci de primit, te primește. Dar nu uita ca ești ca un ghimpe, o așchie, un corp străin pe care la un moment dat corpul teritoriu îl va respinge. Tu ce faci cu timpul tău, om ghimpe? Te întreb din nou, cercetezi sau cucerești?

Am cunoscut câteva "Americi" pe care le-am pierdut pentru că ele nu-și doreau să fie cucerite, ci pur și simplu descoperite. Așa că nu-mi rămânea decât să cobor din  bărcuța mea, să mă odihnesc de cât călătorisem și să "enjoy my stay". Și cam atât. Eu am început demersuri de îmblânzire a sălbăticiunii, deși nimeni nu-mi ceruse asta. Sunt teritorii care te invită si te roagă vădit să le îmblânzești. Se vede, se simte. Dar mai sunt si altele care te găzduiesc fără să îți ceară nimic. Acele teritorii care trăiesc prin sine și n-au nevoie de steagul tău înfipt în țărâna libertății proprii.

În momentul în care Americile pe care le-am cunoscut au început să se simtă amenințate, mi-au dat de înțeles imediat că nu e bine. Și m-au respins. Și mi s-a tăiat pământul de sub picioare și am căzut și m-a durut. Dar ce doare mai adevărat? Respingerea sau gândul că ți se impune să te îmblânzești după pofta celuilalt? O altă chestiune de alegere personală.

Scuză-mă, "America". N-am vrut. N-am vrut nici să-ți fur sălbăticiunea, nici să-ti subestimez frumusețea. N-am vrut să fii ca mine, am vrut să fii pentru mine. Ceea ce e la fel de egoist, dacă nu cumva mai rău. N-am vrut. Și știu că nici tu n-ai vrut să mă doară. Așa că mi-am luat steagul și l-am pitit înapoi în buzunar. M-am urcat pe cea mai înaltă culme a ta si am să stau să urmăresc de aici cum ești a ta, si nu a mea, și cum așa e cel mai bine.